“Eu, Marioneta”

Omul e in primul rand marioneta propriilor alegeri, a propriilor idei, adaptarea in fata societatii nefiind la fel de normativa.

Relaţia dintre papusar si marioneta e o expresie scenică a unui act de control ce de regulă instituie formula animatorului invizibil si a obiectului dinamizat de la distanţă, din umbră. Actul regizoral al animatorului e eficientizat nu doar de capacitatea de a fi explicit prin intermediul papusilor sale, dar si de optiunea sa de a ramane ascuns si de a fi perceput ca prezenţă imanenta, ca realitate intuibilă.

Libertatea nu se obtine prin miscari dezordonate, ci prin constientizarea faptului ca dansul cu fenomenele ne poate identifica cu mariotenistul  care ne dirijeaza.

Oamenii sunt papusari, iar marionetele de a caror sfori trag sunt de fapt ei insisi, automutilandu-se fara discernamant.